Powered By Blogger

miercuri, 2 iunie 2010

Ne despartim pentru trecut.

Esti speriat de acel zid de verde pe care nu-l intelegi.Si ma iubeai, si ma iubesti si vrei,insa iti place si cauti dar nici tu nu sti ce si nu intelegi...te ajut?
Stiu sa am grija de tine,sa te ridic,sa te refac.Esti plin de vicii pline si nu pot sa te las.Fumezi si plangi la fel cum norii plang...
Cand ma atingi tradezi instinctul din fumul acela umezit,din acel weed.Bucata si mana ,si piept ,si noi...Transpirati si plini de ura si de dezgust,ador sa te vad fumand.Si te urasc asa cu mila si cu ochii mei verzi,te vreau mai mult si nu incetez …Esti fierbinte si tremur de picurii de pe corpul tau,si cand sa te ating respiri din ce in ce mai greu.Si iar te vreau mai mult pe zi ce trece,si nu te am ,si ma starnesti si-mi intri in inima si apoi pleci.Esti ger si aer ,si toamna si nor.
Esti tu si nu-mi pasa daca va trebui sa-mi dau sufletul unui fumator nemuritor.Ai avut vreodata ganduri realiste?Te-ai visat vreodata asa cum chiar esti?Cum te vad eu in ochii mei?De ce nu incetezi…Nu-mi pasa daca zbier aer poluat,te-am rugat sa ma vindeci si tu,din contra,m-ai tatuat.Te-ai tatuat numele si verdele si ploaia si muntii si astept vara sa ne tatuam amandoi o despartire.
Te-ai dat seama vreodata cat suntem de goi?Nici nu-ti trece prin minte cate suflete mor asa zi de zi,am sa te rog de maine sa nu-mi promiti ca vi.
Nu stiu ce ma face sa scriu despre tine si sa te urasc in felul in care o fac,atunci cand ma privesti simt cum vrei sa imi rupi tot ceea ce tine de iubirea pe care de multe ori o ascund.Cand ai de gand sa-mi inlocuiesti macar un singur gand?Un gand din atriul stang ce inca iti vede imaginea negand...Si ce negi tu nu e iubire,e o proza,o dezamagire,un ireal si la final un vis.Ai vrut sa faci din lumea mea paradis,pacat ca azi ma vezi in negru etichetat.Te-am zis de atatea ori sa nu-ti renegi culorile pe care le vrei cu adevarat.Tu,le-ai vandut!
Cand te vad imi curge sangele in partea opusa a atriului drept,nu-mi gasesc oxigen,imi tai aripile pe care tot tu mi le cosi,gasesti in trupul meu antidot.Si lumea mea simt cum se sparge ,si cu cat te apropii ma scoti din real,si tremur ca si un copil la gandul unui ,,bau-bau"
Te vreau mai mult decat iti arat,si cand zbier o fac pentru ca nu te gasesc in lumea mea.Ai obiceiul sa te plimbi printre lumi si sa te pierzi.M-am obisnuit ca la sfarsit,tot tu sa ma gasesti.Si primesc iar o sufocare si iar un virus de la tine,si acum e bine si te iubesc cu acelasi pacat.Si te reneg,uneori.Da,te reneg!M-ai pus sa cred ca nu exista Dumnezeu,si am pacatuit ca te urmez la fel de crunt si de adanc cum mi-ai cerut.Dar ma intorc ,si-ti spun ca te iubesc din suflet,chiar daca el e plin de vicii pentru tine,sunt toate pentru tine si nu astept ziua in care voi face curatenie.Nu sti cate batai are inima mea pe minut.Ea se repede la ochii tai si la ce spui.Si cand imi spui ca o sa fie bine,nu te mai cred.Ai introdus in mine prea multe negari,prea multe zile,nopti cu ploi si tigari.Si am fumat...si uneori simteam ca inebunesc,vedeam corpuri ce te urmau,iti vedeam umbra si lacrimile curgeau.Te simt uneori inchegiat in gandurile mele si-n tot ce-nseamna ,,eu".Astept sa te maturizezi,sa vezi cat verde mai ai de pastrat si cat ai consumat.
Azi,te rog sa ma cosi la loc,asa cum eram inainte sa te iubesc.Azi,te rog sa scoti din mine fumul si alcoolul consumat.Azi vreau sa pleci.Stiu ca maine imi va fi dor sa te am.Si am sa te sun...ma invart in cercul nostru vicios,esti singurul lucru pe care am putut cu adevarat sa-l construiesc,dincolo de reguli,principii si autorizatii de oameni mari.
Nu-ti spun ,dar te iubesc asa cum esti!

[2 iunie.2010]

Niciun comentariu: