Esti...

Esti furtuna adunata-n ochii mei.
vapai.
Esti fiecare litera de pe peretele meu.
Esti sufletul si fiecare ,,r" care provine din numele meu
Esti picurii de apa si de cafea care curg pe buzele mele in fiecare dimineata.
Esti nervii mei care provin din si pentru tine.
Esti toate cele adunate-n timp in mine.
Vant,ploi,soare,ceata,senin tot ceea ce poate numi un suflet rezid.
Esti intregul meu pamant pe care calc,pe care-l iubesc,pe care-l imbrac cu noi.
Esti scrisul din noptile mele tarzii,
mii de bucurii.
Esti verdele pe care-l port pe haine,in ochi,pe bratari,reziduri de atat de multe culori.
Esti briosa ce o port pe gat,acel tatuaj marunt si roz.
Esti tot ceea ce eu musc si posed,esti timpul meu ce se scurge-ncet.
Esti fluturasii care-mi iubesc perdeaua si inaltimea de la care ei sunt vazuti.
Esti etajul noua si liftul cu,care eu in fiecare zi urc acasa…
Esti in pozele de pe scartul meu atarnat de peretele stang si amintirile de care eu rad.
Esti cutia mea cu vise si scantei.
Faci parte din acele 21 de primaveri.
Esti,,niciodata”si totusi,,mereu”.
Esti cufarul in care ma ascund eu.
Esti gentile pe care eu le port la fiecare haina diferita,
Esti locurile pe care le bantui si in care ma regasesc.
Esti punctul meu cardinal.
Nord-Vest.
Esti amprentele de pe peretii mei,
Esti degetele mele care contin ,,eu”.
Esti chitara la care stiu sa cant doar un cantec.
Esti acel sunet lung si lent.
Esti ursul imens care-mi ocupa camera.
Esti privirea a tot ceea ce vad eu noaptea.
Esti somnul si linistea corpului meu,la tine ma raportez mereu.
Esti scoicile care-mi soptesc nisip.
Esti lumanarile pe care doar o data le-am aprins.
Esti cerceii mei in forma de cirese,port dorul tau in tot ce ma pazeste.
Esti corp rupt din corpul meu si stralucirea fiecaror vanatai,
cand ma lovesc de tine.
Esti viciul si tigara mea de dimineata.
Te fumez incet si-ti iau mult din viata.
Esti pastila pentru viata pe care o consum.
Esti aerul ce-l respir cand ies pe geam.
Esti sufletul meu dat cu balsam.
Vad in tine toata viata mea,tot dorul pentru imbratisarea ta.
Vad in tine tot ce eu nu-mi recunosc a fi al meu.
Vad in tine pata caracterului meu.
Vad in tine tot ce eu iubesc atat de mult.
Munti,mari,soarele si ploaia,acel lucru marunt ce curge si bate peste noi.
Esti intregul meu impartit la doi…

Casute

Nu am mai scris de mult,asta poate pentru ca nu mi-a mai fost dor de tine…ticalosule.
Hartia nu raspunde inapoi la ce,tip aici,nu bate,nu plange,nu pleaca,insa cu toate astea,provoaca amintiri.Poate viata de zi cu zi m-a facut sa uit ca am ganduri pe care de mult nu le-am mai spus..
Si totusi oare imi era dor de tine in acest timp?M-am gandit la ce faci si cate respiratii ai pe minut?Sau poate eu, doar am trecut prin zilele astea,normale,cu gandul la viata mea si la tot ce urmeaza sa fac…Si-ti spun:Intr-o zi o sa ne certam cazand din cer,intr-o zi,diminetile noastre vor fi pline de ger.Intr-o zi…nu ne vom mai putea gasi casute nicaieri.
Sunt bine.Respir si zambesc mai mult decat atunci cand imi primesc doza zilnica de antidot.Adica soare.Azi nu mai e.Azi vantul bate prin parul meu si zbiara in ochii mei ,culorile frunzelor de copaci ce,cad la fiecare sunet,la fiecare cuvant spus de toamna.
Stai sa-ti povestesc:,,Aveam casuta intr-o sticluta,sticluta ce statea jumatate in nisip si jumatate era lovita de apa marii.Asta era prin 2009 cam asa…Si casuta asta,era a mea si a lui,pana intr-o zi cand marea era furioasa si a lovit capacul sticlutei intrand in ea.Ne-am inundat si el a fugit pana la jumatate de drum. Am strigat pana s-a intors,i-am spus ca nu pot trai fara el,ca l-am iubit si-l iubesc,ca acolo ne-am vazut prima data,acolo l-am invelit o noapte si acolo am plans cu el si casuta noastra nu mai era…deci nu mai eram nici noi.Tot ce ne unea era partea aceea de nisip si ,,geamurile”sticlutei,care se sarutau cu marea la fiecare vant.,,Atat oare sa ne fi unit?Lasule…te-ai luat patura si te-ai culcat pe un ciob al casei noastre.Eu am dormit langa trupul tau si plangeam de frig,plangeam pentru ca maine presimteam ca ai sa pleci”Vroiam sa fiu sigura ca inca respira,ca marea nu i-a luat inca sufletul.Dimineata,am privit,nisipul ud.Nisip pe care din casuta nu puteam sa-l vad.Mi-am dat seama atunci,ca marea loveste tot ce intra in ea.Asa ne-a lovit si noua vara,casuta,pe el(jumatate din mine).A doua zi a plecat,cu tot cu haine,patura si ciobul in care dormea.Si ce crezi?Peste un an s-a intors cu alta ea.Nu mi l-a mai trebuit, insa de dor mi-e dor…si orice fac nu pot sa-l uit.
Am hotarat sa ma mut,la munte.M-am gandit ca aici,casa mea noua din plastic,o sticla de doi litri va rezista.Si tine cont eram singura la inceput,cu timpul a aparut un el.Peste doua luni si ceva,vantul a batut atat de tare,incat ne-a luat casa…am sperat ca el,ma va ajuta sa-mi refac locul unde am trait amandoi,insa si acest el,si-a luat tigarile si a plecat.
Peste ceva timp m-a sunat,sa-mi spuna ca,vantul s-a mai linistit si sa ne intoarcem acasa..M-am intors pentru ca stiam ca nu ma minte.Peste 3 luni vantul a batut mai puternic ca prima data.Ne-a luat pana si scrumiera. Acum,nu mai aveam pat,birou si loc de aruncat un scrum.El,a plecat la ai lui intr-o cochilie de melc.M-a sunat iar, insa nu m-am mai intors.
M-am gandit sa ma mut la casa mea.Poate am uitat sa va spun ca,toate casutele de mai sus erau inchiriate si platite cu dor si sentimente.Acasa ,mi-am dat seama dupa un an si ceva,ca e cel mai bine.Acasa parca nu mai am asa in suflet,nevoie de nimeni.
,,Si totusi mi-e dor de tine nemernicule…Eu nu te urasc,asa cum ar trebui,eu te iubesc,si pentru ca te iubesc,te vreau inapoi uneori…Te-am zis ca intr-o zi nu vom mai gasi casute,nici ochi verzi sa ne invelim cu genele lor ,la fiecare picur de ploaie ce erodeaza acoperisul adaposturilor noastre,inexistente azi,IMATURULE!”

Stari.Pentru tine P.

27-28 iulie 2010




I.
Am disparut acum amandoi…ha ha ce trist si vag si gol…Cel putin pentru mine.Nu sti, dar ai lasat urme.Timpul a plecat deodata cu noi,si nu se intoarce sa ne tina de urat...nu mai suntem prezenti.Cine te crezi tu sa lasi cu simpla ta prezenta cicatrici?Mi-ai scos…mi-ai scos inima din piept fara s-o las sa iasa si doua zile am cules veri si matase…ceva fin si trist cu bucurie in exces.Radiam…stiam ca maine te vad iar.Si te-a luat.Te-a luat trenul cu el.Iti place sa te plimbi prin lumi,si pui suflete,sincere si pure in sertar.Azi nu te mai am.Ce brusc s-a sfarsit o calatorie.Ma tot gandesc cum era sa nu fie.Uitam sau poate ma durea mai tare.Sa-mi spui cand ai de gand sa-mi scoti sufletul din sertare.Spune-mi…
II.
Poveste…nu mai esti ireal,si daca ma numesc pacat,e pentru ca e a doua oara cand imi inec sufletul fara sa vreau.Si nu regret,sa nu regerti nici tu nimic,auzi?Nu valoreaza nimeni,nici macar un bob de orez.Nici eu,nu valorez nimic.Sunt om,si oamenii sunt mici,pitici.Ranesesc uita si apoi plang.Mai iarta din cand in cand.
III.
Ha ha..deja mi-e dor de tine …stiu ca ,gresesc,dar maine nu mai vine…nu vreau sa pleci…nu stiu ce sa-ti mai spun… degeaba.In inima ta este loc pentru alta.Si nu ma supar,e normal.
IV.
O sa mai vi…scriu despre tine si despre tot ce nu credeam ca o sa simt maine.M-am indragostit subit.Parca nu esti tu,esti parca infinit…nu pot sa dorm…si peste sase ore pleci…
V.
Totul revine cum a fost.Am intrat iar in lumea mea fara rost.Banal,nu?Dar adevarat,si trebuie sa accept…Tu acolo,eu aici,se zbate-n mine frica si ,mi-am dat seama ca oricat as incerca raman la fel de inutila.Nu o sa ma vezi niciodata.Eu recunosc.Sufar,pentru fiecare suflet care m-a marcat,si pentru fiecare suflet zbier in alte lumi.Credeam ca sunt mai puternica de atat ,insa pacat…s-a dovedit ca m-am batut singura la jocul in care singura m-am bagat.Nu are scor…
VI.
Mi-e somn…si cand inchid ochii te vad,prin acelasi verde din ei te plimbi…nu pot,nu vreau sa dorm,pentru ca ma doare,oarecum.Te zbati in mine destul de tare…si tot ai sa pleci la sfarsit…te asteapta un tren,o gara si un oras unde ai crescut.
VII.
Te urasc..cu tot cu sufletul tau…ce ironie SA TE VREAU fara sa vreau.

Te iubesc.

Te iubesc.
Iti spun si strig,ma zbat,renasc
In doua cuvinte ce inca le impart.
Cu tine.Nu accept ca nu mai esti.
Nu voi renunta niciodata sa te iubesc.

Te iubesc.
Azi,maine,in fiecare zi.
Rasari pe veci din sufletu-mi felii.
Cu tine.Ma plimb si impart lumea
Imi strigi iar fericirea.

Te iubesc
Bati suflet langa alt suflet cald.
Destrami lumini langa pacate
Faci din mine zi si noapte
Cu tine.Respir si daram rau.
Avem acelasi Dumnezeu...

Te iubesc.
Nu poti pleca,atata timp cat stelele ne leaga
Cresti iarba verde si suflii in mine.
Aer pur .Aer plin de tine.
De asta TE IUBESC.
Esti singurul pe care-l am intreg.


16.iulie.2010]

Ne despartim pentru trecut.Poezie.

Azi,ne despartim pentru trecut?
Oda trecutului ce ne-a legat,atunci.
Oda tuturor oamenilor care au trait povestea alaturi de noi
Si le-a parut rau ca ne bagam in ochi atat de mult venin.…
Fiecare a trecut de stadiul numit,,copil”.
Si sperantei care a sperat pana la sfarsit
Oda ei,pentru o singura drama.Drama ce incheia un corp mut.
Suflet uitat in simpla gara.

August fara grai si bucurie.
August simpla nebunie.
Cand te descriu iti uit ochii de multe ori
I-am inchis in paradoxul sufletului meu.Traiesti inca acolo,
Cu lacrima si nostalgie…
Mai ti minte?Copii ce se spargeau de valuri.Copii fara minte.

Azi,ne despartim pentru trecut?
Bucurie celor care au sperat in noi si noi, i-am dezamagit.
Si tuturor celor care ne-au vandut de atatea ori flori si sunete de mari…
Si le-a parut rau ca am plecat asa tineri amandoi
Toti si-au trait povestea alaturi de noi
Si poate chiar mai mult…toti au inghitit un suflet prematur.

De ce ne despartim azi,pentru trecut?
Credeam ca te-a ajuns sfaritul nostru crunt,mi-as fi dorit sa nu ne despartim azi pentru TRECUT.

Am regenerat(un suflet)

Si am atata fericire in mine,
Si atata suflet regenerat incat,
Daca mi-ai cere o parte te-as da mai mult decat jumate.
Si jumatate as pune-o la pastrat.

Si zbiara sunetul in mine,pana ajunge-n mici felii.
Si cand ajunge sa se rupa,
Imi pun fericirea pe baterii.
Si se reincarca…

Curentul merge-n varful venei cave,
Si explodeaza.
Atunci simt intensitate si cred cu adevarat.
Atunci spun ca merit ce am cautat

Si strig de fata cu tine,cu toti
Nu mai am reactii in lant.
Ma detasez de ce putea sa fie
Si-ti spun clar: aici nu intra melancolie.

Nu treci.
Nu umblii
Nu zbieri.
Nu plangi
Nu doare …
Nu consumi
Doar refaci.
Regenerezi si apoi impaci.

Impaci fericirea cu fericire in rate
Impaci zambetul cu rasul verii calde.
Impaci curentul cu intensitatea.
Si daca ai timp impaci si tragedia cu marea .

Te nasti,traiesti,visezi si dormi.
Respiri si dupa ,cauti antidot.


[ 4 iunie.2010. 00:01]

Fara decor. II

Azi nu am sa misc fericirea,din globul de cristal.
N-am sa strivesc lumina din ochii nimanui.
Azi,ma intind la fel ca ieri in ganduri,
Si n-am sa ma las dusa de randuri,valuri sau tristeti.
Azi,n-o sa te rog sa pleci.

Azi,poti sa ramai ,la fel ca maine.
Azi,am sa ma pierd in indiferenta,
In lucruri care azi nu ma mai dor.
In toate cele,care azi se nasc si mor.

Ma plimb.la fel de incet ca ieri.
Si azi,nu zbier la vantul ce taie un singur cer.
Azi,nu am sa te privesc adanc.
Azi,mi-a fugit sufletul in ploaie,
De asta norii plang.

[20.aprilie.2010]